Făcuse-un cântec aspru şi zbârlit
ca o spinare de mistreţ, roşcată.
Un cântec pentru munţi, pentru granit
Şi pentru ţara lui însângerată.
.
.
L-au prins pe răzvrătitul cântăreţ
şi l-au zvârlit în ocnă şi-n ocară...
Dar cântecu lui gol şi pădureţ,
precum un sfânt, umbla desculţ prin ţară...
.
.
Sărea cum mierlele prin paltini şi prin nuci,
fierbea cu apele în scocul morii.
Neamu-şi făcea din el opinci, măciuci
şi basamac şi praştii şi prigorii.
.
.
Murea în benă vânătul poet,
dar lângă drugi şi lacăte, afară,
paznicii cruzi cântau şi ei încet
cântecul celui ce trăgea să moară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu