Elevi eroi ai Proiectului Mass Media Scolara

Înainte să mergem mai departe vă rog să mai urmăriţi odată postarea:

http://viataiubire5.blogspot.com/2009/10/da-mi-doamne-puterea-de-accepta-ceea-ce.html





Alţi eroi ai proiectului Mass Media Şcolară:

Prietenul meu, Vasile Mureşan - cel care a conceput Monumentul Eroilor - Calea Crucii, din Râciu

P.S. Din câte ştiu eu 6 este cifra iluziei, iar 7 cifra desăvârşirii. De la 6 la 7 mai este o treaptă.

Interviu acordat de Părintele Teodul, stareţ al Mănăstirii din Sânmărtinul de Câmpie, postului de televiziune Realitatea TV Mures

Hristos şi Maica Domnului

Taina botezului, aşa cum probabil am înţeles-o eu din postarea http://codulluioreste.blogspot.com/2009/10/redescoperiti-va-aripile-priveste-atent.html: "M-am lepadat de Lumea Iluziilor, m-am unit cu HRISTOS, ma lepad de Lumea Iluziilor, ma unesc cu HRISTOS!"

Lumea iluziilor este nivelul 6, iar cifra desăvârşirii este 7.

Dacă greşesc, vă rog să mă corectaţi!

“Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,curajul de a schimba ceea ce-mi sta in putere, si intelepciunea de a face diferenta dintre ele…” Bianca Brad

La Râciu foştii copii de grădiniţă sunt acum în clasa I.

Dupa ca ascultati ADEVARATUL MESAJ al filmuletelor, va rog sa urmariti linkurile de la sfarsitul postarii!









http://viataiubire5.blogspot.com/2009/06/judecati-ca-sa-nu-fiti-judecati-caci-cu.html

http://viataiubire5.blogspot.com/2009/06/legea-rezonantei-partea-iii-receptie.html

http://viataiubire5.blogspot.com/2009/05/legea-schimbarii-vechiul-trebuie-sa.html

p.s. dacă unii oameni iubesc copiii nu înseamnă că sunt pedofili, iar dacă unii oameni iubesc animalele, nu înseamnă că sunt zoofili.
Vă îmbrăţişez cu drag!
Adrian

Întreaga CREAŢIE a Lui DUMNEZEU ESTE O MINUNE

Minuni ale Sfintei Parascheva...

Sfaturi pentru oameni - Mesaj peste timp

Un mic cadou, cu ocazia acestei zile speciale din partea mea, pentru toţi prietenii mei: Câteva amintiri din copilăria mea

Am locuit aproximativ 25 de ani în oraşul Târgu Mureş – şi totuşi locuiam la ţară.
Strada pe care locuiam era la mai mult de un kilometru distanţă de oraş.
Încă nu era construit decât foarte puţin Cartierul Tudor Vladimirescu atunci când aveam şapte ani.
În locul blocurilor erau lanuri de grâu, iar după seceriş, noi copiii adunam baloţii de paie şi făceam cetăţi. Eram eroiii pe care i-am văzut în filme.
Mergeam cu prietenii mei, cu oile pe dealul din apropiere. Uneori ajungeam noaptea la 12.00 acasă. Mama, mă striga săraca, cât o ţinea gura: „Adriaaaan! Adriaaaan!”
Mă plimbam hoinar prin pădurea de sejari care era pe dealul la poalele căruia locuiam.
Când eram copilaş aveam o găină prietenă, care era foarte iubitoare: acolo unde o puneam, acolo stătea. Atunci când se oua stăteam lângă ea până când îşi termina treaba, apoi luam oul şi mă duceam în casă şi îmi făceam gălbenuş cu zahăr. (Acum nu mai mănânc ouă, nici carne).
Aveam un câine foarte credincios, pe care îl chema Bubi. Uneori în grădini erau nunţi de câini, iar eu mă duceam acolo. Toţi câinii erau pretenii mei.
Dormeam cu pisica în pat şi îmi plăcea să o imit. Ea îmi răspundea cu multă iubire.
Acasă făceam foc cu lemne. Nu am avut gaz decât târziu, când eram la liceu.
Uneori vântul bătea dinspre est, iar fumul intra în casă.
Îmi era foarte ruşine, mai ales în liceu, atunci când profesorul de fizică îmi spunea: „Măi Baciule, tu ai venit din afumătoare!”.
Mergeam cu părinţii mei la pădure după lemne de foc – mai păstrez încă, aici la Râciu căruţul cu care căram lemnele. În pădure culegeam ciuperci, iar toamna nişte fructe acrişoare numite coarne, care erau nespus de gustoase.
Tatăl meu era fochist la fabrica de cărămidă, iar mama era muncitoare la serele de flori, iar după ce am mers la şcoală, mama a renunţat la servici ca să poată să mă îngrijească.
În curte mă lăsau să fac ce vreau: am construit linii telefonice pe distanţe de zeci de metri, am săpat mine şi cariere, am construit galerii întortochiate din cărămidă, care aveau câţiva metri lungime. Puneam pisica să intre printr-un capăt şi după câtva timp ieşea prin celălalt capăt al galeriei.
Mi-am făcut birou într-un nuc bătrân, la aproximativ 8 metri de sol, şi acolo învăţam când eram în liceu.
Mi-am făcut colibă într-un măr înalt şi cu un transformator de sonerie şi nişte cabluri mi-am dus curent de 12V acolo - aveam electricitate - ardea becul în coliba mea.
Capătul de sus al grădinii era undeva foarte sus pe deal, iar acolo era alt nuc. În acel nuc mi-am făcut leagăn, la înălţime destul de mare de sol şi acolo era sala mea de lectură. Eram un bun căţărător. Chiar şi acum mă mai caţăr în copaci.
Nu am avut o copilărie prea uşoară, însă a fost nespus de frumoasă.

Formaţia mea preferată era ABBA.

ÎN CONTINUARE O DEDICAŢIE MUZICALĂ PENTRU TOŢI PRIETENII MEI:

Copiii duc mai departe mesajul!

Să fie Pace în Lume! - Din Istoria oraşului Târgu Mureş (partea a doua)

Într-o postare anterioară sunt două comentarii pe care m-am hotărât să le transform în postare:

2 comentarii:

mihaeladr spunea...
Le-am citit si nu m-am suparat, pentru ca am considerat sfaturile bune si pentru mine si poate si pentru altii d.p.d.v. spiritual. Am scris si pe blogul Adevarul te va elibera pentru ca am intrat pe el mai intai, ca astept raspunsul la istoria Tg. Muresului, ma intereseaza pt. ca imi place zona mult.
14 octombrie 2009 08:49


Adrian Baciu spunea...
Mulţumesc, doamna (sau domnişoara) Mihaela!Dumnezeu să vă binecuvânteze, că mare binecuvântare mi-aţi adus cu acest comentariu!Am marea bucurie să vă spun că una dintre naşele mele de botez - Maria - a fost botezată de primarul Târgu-Mureşului, care era în perioada interbelică Emil Dandea şi care are o statuie ridicată chiar în locul unde au avut loc tristele confruntări dintre copii Maicii Domnului - români şi unguri, confruntări pe care le-am văzut personal.Eram atunci (20 martie 1990) la Radioclubul Judeţean Mureş. În acea zi nu s-au ţinut cursurile. Era ora 05.00 după-amiaza şi nici un coleg nu era la Radioclub.. Am vrut să mă duc înspre zona Primăriei, însă în Frumoasa Piaţă a Trandafirilor un lanţ de oameni, gros de aproximativ 5 persoane nu ne-a permis să trecem mai departe.M-am dus prin spatele Hotelului Grand ;i am urcat pe cl[direa magayinului Romarta Tineretului, de unde am văzut aproape tot ce s-a întâmplat acolo.Mai era un lanţ de oameni care baricadau zona dinspre Catedrala Mică (în faţa căreia se află statuia lui Emil Dandea).Zona prefecturii era zona în care s-au adunat maghiarii, între cele două lanţuri umane.Fiecare protesta pentru ceva. Se simţea conflictul în aer. CU CÂTEVA SĂPTĂMÂNI ÎN URMĂ ÎNCEPUSE RĂZBOIUL CUVINTELOR. Ziarele locale „Cuvântul Liber” şi „Nepujsag” nu conteneau să se atace.Îi Centru, acolo unde s-au adunat oamenii în datade 20 martie 1990 a început şi războiul cuvintelor spuse. A fost un război cuplit al cuvintelor. Zburau cuvintele ca nişte săgeţi otrăvite. Eu aveam atunci 18 aniDupă un timp violenţa verbală s-a amplificat şi s-a creeat o stare de război pe mai multe planuri.Doamne fereşte-i pe oameni să se mai întâmple aşa ceva în România!Să ne rugăm la Dumnezeu pentru toţi oamenii, indiferent ce religie sau ce neam sunt ei.Tensiunea creştea din ce în ce mai mult.Dintr-o dată am văzut că vin minerii din spatele Catedralei Mici (aşa am crezut pe moment) – erau îmbrăcaţi ca minerii şi aveau unelte asemănătoare, însă erau ţapinarii de pe Valea Gurghiului (acum îi mai spune şi Valea Regilor). Erau dezinformaţi, tot aşa cum maghiarii erau dezinformaţi. Erau conduşi de forţe necunoscute mie.Ţapinarii au străpuns zidul uman, maghiarii s-au retras speriaţi, însă în aproximativ 3 minute s-au regrupat, s-au înarmat şi a început lupta.Zburau pietrele, lemnele, ţapinele (cred că am văzut şi un ciocan) precum în luptele din Evul Mediu.Românii s-au retras pe unde au apucat. Eu am mai stat puţin şi apoi am plecat. Din Centru, maghiarii şi românii de bună credinţă au plecat şi ei împreună spre casele lor. Mergeam împreună: români şi maghiari către casele noastre, spre cartierul Tudor Vladimirescu şi nu ne venea să credem ce se întâmplă în Târgu Mureş.Maghiarii au cucerit centrul oraşului Târgu Mureş. Mai târziu a intervenit armata: treceu tancurile pe străzile oraşului. Doamne Tatăl Nostru Cel Ceresc fereşte România de războaie, binecuvântează România şi Planeta Pământ cu Iubirea Ta, cu Pacea Ta şi cu Lumina Ta.
14 octombrie 2009 14:59




http://codulluioreste.blogspot.com/2009/09/cunoasterea-nu-face-rau-doar.html

Astăzi, de ziua Sfintei Parascheva, mă rog la Dumnezeu să binecuvânteze toate femeile din lume!

Femeia este mamă, ea este cea care crează şi care doar atunci se simte cu adevărat împlinită.
Natura este Femeie. Natura este Prietena mea.
Chiar dacă vin ploi, vin furtuni, vin tunete şi fulgere, după furtună vine din nou Soarele care binecuvântează Natura cu Lumina Sa, iar după ploaie, Natura este reînvigorată şi este mult mai frumoasă şi mai luminoasă în Razele Soarelui. (razele sunt şi ele de genul feminin).

Dumneavoastră aţi dansat vreo dată în ploaie?

Ceva frumos

Am descoperit în grabă ceva ce mi-a plăcut:

To Be or To Have?

Ieri dimineaţă la prima oră am predat limba engleză la clasa a IV-a A şi B. Băieţii erau la educaţie fizică iar fetele la limba engleză.

Am recapitulat verbele "to be" şi "to have". Sunt mulţumit de rezultate.
Mi-a venit ideea să le întreb pe fete "Care dintre cele două verbe este mai important?"

Răspunsul unanim a fost: TO BE!!!

Ora următoare au venit băieţii la limba engleză.
Răspunsul a fost unanim: TO BE!!!

Am întrebat de ce. Iată două dintre răspunsurile elevilor:

"Poţi să ai tot Universul, dar dacă nu eşti nu poţi să-l ai!"
Dogar Denisa Maria

"Mai bine să fii decât să ai!"
Sebezan Adrian

Negrul este culoarea înţelepciunii - Imi place sa dansez in ploaie!

sursa: http://www.codulluioreste.blogspot.com/

Campionatul de Oină - Cupa Comlodul - Râciu - 11 Octombrie 2009 - Mureş - Sălaj - Maramureş

http://www.youtube.com/user/adrianioanbaciu

E mască unde este loc de mască!

Tatăl Nostru şi Maica Noastră

Despre Mănăstirea cu hramul "Naşterea Maicii Domnului", de lângă Aeroportul Târgu Mureş:
http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=44850

În această după-amiază DATORIA m-a chemat la şcoală; George Pruteanu - un om al CUVINTELOR

http://www.dex-online-ro.ro/cautari/datorie.htm

datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie.

datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.)

datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.) datoríe s. f., g.-d. art. datoríei; pl. datoríi, art. datoríile

datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.) datoríe s. f., g.-d. art. datoríei; pl. datoríi, art. datoríile DATORÍ//E ~i f. 1) Bun datorat cuiva. ♢ A se îngloda în ~i a avea datorii mari. 2) Sarcină morală sau materială obligatorie; îndatorire; angajament; obligaţie. ♢ A-şi face ~a a se achita (faţă de cineva). La ~ acolo unde este obligat să fie. A fi de ~a cuiva a ţine de obligaţia cuiva. Din ~ din obligaţie. [Art. datoria; G.-D. datoriei; Sil. -ri-e ] /dator + suf. ~ie

Din cele de mai sus putem să ne dăm seama că omul, doar cu ajutorul Lui DUMNEZEU îşi va putea plăti datoriile îşi va putea duce crucea până la destinaţie:

"Fiecare dintre noi avem o indatorire fata de Dumnezeu, fata de patrie, fata de semeni si fata de noi insine. Intre nastere si moarte, suntem chemati sa ne regasim Regatul pierdut. Avem Calea, Adevarul si Viata, trebuie doar sa ne luam crucea in spinare si sa urcam!" Oreste Teodorescu

George Pruteanu este într-adevăr o Comoară a României.

Ştiaţi că şi-a construit saitul singur, părticică cu părticică folosind limbajul de programare HTML?

(Pentru mine este simplu - am un şablon de blog şi scriu)

Ştiaţi că o parte din personalitatea lui se reflectă în acest sait? (http://www.pruteanu.ro/ )

Un gând pe zi - o comoară de gânduri:

http://www.pruteanu.ro/CroniciLiterare/xxxginduri.htm

Una dintre marile mele datorii este următoarea: Îmi cer iertare de la cea care apare în comentarii cu numele mihaeladr, care a pus întrebarea "I can change the world, cand si cum?" iar eu am răspuns folosind un proverb care era total nepotrivit şi sfaturi care mi se potriveau mai mult mie - iar aceste cuvinte (proverbul şi sfaturile) le-am retras din postare.

Proiectele "Mass Media Scolara" si "Natura Prietena Mea" continua - August 2009

"Scrutati-va menirile fiintii: nu-s oamenii facuti sa fie fiare, ci pelerini ai binelui si-ai mintii" - Dante - infernul

http://www.pruteanu.ro/0rapid/00index/00index.htm

George Pruteanu - unul dintre profesorii mei. Îmi cer scuze de la dânsul dacă nu am fost întotdeauna un elev silitor.

De pe saitul http://www.pruteanu.ro/ au fost preluate de-a lungul timpului materiale care au fost folosite în programele transmise la Televiziunea Scolara "Vreau sa stiu!"

Despre sconcs, diavolul tasmanian si urangutan

• Toti trei sunt animale,
• Toti trei stiu sa iubeasca neconditionat pe Creatorul lor,
• Sunt foarte frumosi,
• Fiecare are rolul lui in natura (diavolul tazmanian se hraneste cu cadavre, sconcsul stie sa lupte pentru teritoriul lui iar urangutanul este vegetarian si este foarte puternic),
• Dumnezeu îi iubeste pe toti trei.

Uneori...

Inima nu fi de piatra!

Ne cunoastem din vedere!

OPRITI TIMPUL!

Drumurile noastre ale tuturor se vor intalni vreo data?

Banii n-aduc fericirea - MULT MAI DE PRET E IUBIREA

Dormeau pe-o frunza doua stele

Dansuri Moldovenesti

Din Manuscrisul 2272 - Volumul XIII - Mihai Eminescu