http://www.dex-online-ro.ro/cautari/datorie.htm
datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie.
datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.)
datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.) datoríe s. f., g.-d. art. datoríei; pl. datoríi, art. datoríile
datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.) datoríe s. f., g.-d. art. datoríei; pl. datoríi, art. datoríile DATORÍ//E ~i f. 1) Bun datorat cuiva. ♢ A se îngloda în ~i a avea datorii mari. 2) Sarcină morală sau materială obligatorie; îndatorire; angajament; obligaţie. ♢ A-şi face ~a a se achita (faţă de cineva). La ~ acolo unde este obligat să fie. A fi de ~a cuiva a ţine de obligaţia cuiva. Din ~ din obligaţie. [Art. datoria; G.-D. datoriei; Sil. -ri-e ] /dator + suf. ~ie
datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie.
datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.)
datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.) datoríe s. f., g.-d. art. datoríei; pl. datoríi, art. datoríile
datorie - DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligaţie legală sau morală; îndatorire. ♢ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligaţie, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligaţiile (de serviciu). ♢ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligaţia cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.) datoríe s. f., g.-d. art. datoríei; pl. datoríi, art. datoríile DATORÍ//E ~i f. 1) Bun datorat cuiva. ♢ A se îngloda în ~i a avea datorii mari. 2) Sarcină morală sau materială obligatorie; îndatorire; angajament; obligaţie. ♢ A-şi face ~a a se achita (faţă de cineva). La ~ acolo unde este obligat să fie. A fi de ~a cuiva a ţine de obligaţia cuiva. Din ~ din obligaţie. [Art. datoria; G.-D. datoriei; Sil. -ri-e ] /dator + suf. ~ie
Din cele de mai sus putem să ne dăm seama că omul, doar cu ajutorul Lui DUMNEZEU îşi va putea plăti datoriile îşi va putea duce crucea până la destinaţie:
"Fiecare dintre noi avem o indatorire fata de Dumnezeu, fata de patrie, fata de semeni si fata de noi insine. Intre nastere si moarte, suntem chemati sa ne regasim Regatul pierdut. Avem Calea, Adevarul si Viata, trebuie doar sa ne luam crucea in spinare si sa urcam!" Oreste Teodorescu
George Pruteanu este într-adevăr o Comoară a României.
Ştiaţi că şi-a construit saitul singur, părticică cu părticică folosind limbajul de programare HTML?
(Pentru mine este simplu - am un şablon de blog şi scriu)
Un gând pe zi - o comoară de gânduri:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu