NATURA NU MINTE NICIODATĂ... ŞI NICI NU ARE CHEF DE GLUME...

Am ieşit să mai fac câte ceva prin grădină...
Am observat multe în ultimele zile. S-au produs multe schimbări în jurul nostru, pe care noi, în nesimţirea noastră nu le prea sesizăm.

M-am mirat de faptul că prunele, care de obicei se coceau pe la jumătatea lunii August, au început să se coacă în perioada de după 15 iulie... Oare de ce?

Avem nişte meri de toamnă, a căror fructe se coc la sfârşitul lunii august şi în septembrie.
Deja sunt câteva mere coapte... Oare de ce?

Via de care v-am vorbit în postarea "Legea Schimbării" are deja unii ciorchini care încep să se coacă. De obicei se coceau după 10 august... Oare de ce?

Cartofii, care vegetau de obicei până după 10 august, au avut o perioadă frumoasă de vegetaţie abundentă, dar deja au înnceput să se ofilească... Oare de ce?

Pomii, cărora încep de obicei să li se usuce unele dintre frunze după "Schimbarea la faţă" (6 august), au deja foarte multe frunze ofilite... Oare de ce?

În lunile martie şi aprilie, până la Ispas a fost pe la noi o secetă cumplită. La începutul lunii iunie fisurile din scoarţa terestră erau atât de mari, încât în unele îmi încăpeau degetele... Chiar dacă a plouat destul de des după Ispas, tot nu a fost de ajuns să astâmpere setea pământului... Oare de ce?

Vechi lacuri glaciare produc inundaţii în Nepal, Elveţia... Oare de ce?

Nivelul mării creşte dramatic peste tot: în Bangladesh (unde 15 milioane de oameni trebuie să se mute), Olanda, Veneţia şi multe alte zone aflate la un nivel apropiat de cel al mării.Există ţări insulare din Pacific care sunt nevoite să-şi schimbe teritoriul? Oare de ce? http://www.worldviewofglobalwarming.org/pages/arctic.html

Un lucru deosebit de grav: suprafaţa calotei glaciare nordice a scăzut în ultimii ani cu peste 40%... Oare de ce? http://www.eatlowcarbon.org/#

Suprafaţa aridă a planetei, dar şi a României creşte vertiginos (poţi să vezi părţi deşertice nisipoase în Oltenia, Bărăgan şi în alte părţi ale ţării cât cuprinzi cu ochii) ... Oare de ce?

În deşertul Atacama din Chile, unde nu a plouat şi nici nu a nins timp de 30 de ani, în aceste zile a nins abundent, unele trecători din Anzi fiind închise. Un fenomen asemănător, dar de mai mică intensitate petrecându-se anul trecut... Oare de ce?

Astăzi m-am gândit la multe lucruri.

Tot azi dupăamiaza, eram tot în grădină (legam roşiile de pari) şi a venit un frumos nor cumulonimbus, mânios ca un balaur şi sufla vânt pe nări... M-am dus să mai fac câte ceva prin casă.
După puţin timp a început să picure şi apoi să plouă.

Mi-am dat jos tricoul şi am ieşit în ploaie. Am ridicat faţa şi mâinile spre cer. Lacrimile Mamei Noastre Terra mă îmbrăţişau. Sentimentul nu poate fi descris în cuvinte...
Picăturile de ploaia mângâietoare şi binecuvântătoare se prelingeau pe trupul pe care mi l-a dat împrumut Dumnezeu, făcându-mă să plâng în mine însumi....

Am ţinut mâinile întinse spre Cer şi m-am rugat: "Doamne, fă-mă una cu PĂMÂNTUL!!!"

Apoi, SOARELE a apărut de după nori, luminându-mi faţa, cu toate că pe mine ploua încă...


http://www.youtube.com/homeproject
http://www.unep.org/publications/ebooks/kick-the-habit/Pdfs.aspx
http://www.unep.org/billiontreecampaign/
http://letsactnow.org/
http://un.evana.org/

MONUMENTUL EROILOR "CALEA CRUCII" - LA RÂCIU PE "GRUI" ("Gruiul" este, poate, un tumul dacic...)

VASILE MUREŞAN - artist plastic profesionist




LA RÂCIU, PE „GRUI", MONUMENTUL EROILOR „CALEA CRUCII"

În urmă cu câţiva ani, atunci când am gândit lucrarea, am încercat să o fac în aşa fel încât să fie înţeleasă de cât mai mulţi oameni. Drept urmare, am avut în vedere că la căpătâiul oricărui creştin trecut la cele veşnice veghează o cruce. Deşi s-au făcut milioane de cruci, am reluat tema şi am încercat să-i adaug noi valenţe din punct de vedere plastic. Revăzând monumentele sacrificiului şi învierii cristice, am încercat să le exprim în sculptură. Aşezată pe „Grui”, în vechiul cimitir din Râciu, crucea trebuia să se lege organic de mediul înconjurător, să aibă o proporţie armonioasă, dar să aibă cât mai puţine puncte (unghiuri) moarte de unde să nu poată fi văzută la modul optim.

Deşi iniţial am gândit monumentul cu faţa spre soare, am constatat că datorită curburii pe care aceasta o face vizibilă doar pe o distanţă de 200 metri , iar din sat doar dintr-un singur punct. În timpul taberei de pictură de la Râciu, organizată în vara acestui an (2008 n.r.) am consultat şi alţi colegi plasticieni şi am ajuns la concluzia că lucrarea ar fi mult mai expresivă şi mai uşor vizibilă atât de pe şosea, cât şi din mai multe puncte ale satului. Am aşezat monumentul cu faţa spre sud, înlesnind astfel nu numai observarea lui, dar şi accesul către el.

Actuala dimensiune a reieşit din necesitatea de a vedea monumentul atât de aproape, de pe platoul din vârful „Gruiului", cât şi a fi „citită” din târgul săptămânal, din zona sportivă şi de agrement, din cât mai multe puncte din şi dinspre sat. Dar, mai ales, pe o cât mai mare distanţă de-a lungul şoselei înspre şi dinspre satul Sânmartin.

În ceea ce priveşte semnificaţiile religioase, filozofice şi rezolvările plastice, voi da câteva explicaţii.
Sculptura am gândit-o astfel: în plan vertical - o cruce înaltă de 10 metri şi lată de cinci metri, cu o grosime de 15 centimetri; o ţeavă cu secţiunile pătrate de 15 /15 cm, delimitează exteriorul crucii, în interior două plăci de tablă aşezate paralel la o distanţă de 8 cm. Pe aceste plăci am desenat un CHRIST răstignit, care ulterior a fost decupat de pe ambele plăci. Prin acest spaţiu decupat se văd cerul şi norii, pădurea, iarba, copacii, stelele. Între plăci sunt aşezate corpuri mascate de iluminat, care să creeze o imagine cristică de lumină. La picioarele crucii se află corpul fizic, placa decupată şi aşezată oblic. Corpul fizic deasupra căruia cresc iarbă şi flori în locul rănilor, glisează spre mormânt într-o contopire cu elementele primordiale, în timp ce amintirea, imaginea luminoasă vor rămâne veşnic în mintea şi sufletele noastre. Conturul celui căzut va fi mărginit de tablă înaltă de 25 cm, ia în interiorul lui se va pune pământ şi se va semăna iarbă.

Placa oblică din faţa crucii, lungă de 6 m şi lată de 5 m, va conţine pe diagonală „ostaşul căzut”, dând adâncimea monumentului, şi adăugând elementul fizic, uman, care din pământ se naşte şi în pământ se întoarce. În aşteptarea învierii, el şi-a pierdut corpul fizic şi asemenea lui Iisus Hristos a coborât de pe cruce lăsând în locul lui o amintire luminoasă. Drumul până sus, pe „Grui”, este un urcuş greu ce se parcurge cu suferinţe, asemeni drumului spre veşnicie !.

Vasile Mureşan
artist plastic profesionist
(din „Cuvântul liber" 29 XI 2008)

20 IULIE 2009 - ZIUA COMUNEI RÂCIU

IARĂŞI EMINESCU ...

...Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...

ÎNCĂ UN PIC DIN EMINESCU

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, MARE VIITOR!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;

Căci rămîne stînca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc...

...Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!

Tînără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţă în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mîndrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!