Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.
Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i VIATA, deci te luptă
Cu DRAGOSTE de ea, cu DOR.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu-i ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.
E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vor să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.
***********************
De cele mai multe ori oamenii nu-si recunosc ingerii pazitori.
*
In legatura cu istoria, eu nu am pretentia sa fiu mai explicit decat Eminescu si Cosbuc.
